AC/DC - Biografie & Videoclipuri

 AC/DC a devenit una dintre cele mai influente trupe rock ale anilor '70. In felul ei aceasta a fost o reactie la arta rock-ului pompos de la inceputul anilor '70. Bazele AC/DC au fost puse in anul 1973 in Australia de catre Malcom Young dupa ce formatia sa, The Velvet Underground s-a destramat.

Impreuna cu fratele sau Angus, chitarist principal, formatiaa semnat, pentru inceput niste contracte in Sidney. Angus avea doar 15 ani la acea vreme, iar la sugestia sorei sale s-a hotarat sa poarte uniforma scolara si pe scena. Ulterior uniforma avea sa devina simbolul formatiei.
Pe cand se aflau inca in Sydney, formatia, in forma sa originala, a produs un single "Can I Sit Next to You " alaturi de fostii membrii ai formatiei Ex-Easybeats, Harry Vanda siGeorge Young.
 La un an acestia s-au mutat la Melbourne, unde tobosarul Phil Rudd (fost tobosar al trupei Coloured Balls) si basistul Mark Evans s-au alaturat formatiei. Soferul formatiei, Bon Scott, a devenit vocalistul principal, Dave Evansrefuzand sa mai urce pe scena.


Anterior Scott fusese vocalist al formatiilor austriece Fraternity si Valenines. Si mai important, acesta ajutase la cladirea imaginii violente lui , avand la activ cateva incalcari minore ale legii si fiind respins de armata austriaca pe motiv ca era "neadaptat social". AC/DC era si ea o formartie neadaptata social, de-a lungul carierei lor membrii acesteia adoptand o imagine violenta si cruda.
 Grupul a lansat in Austria (1974 si 1975 ) doua albume - High Voltage si TNT - material care a fost folosit in anul 1976 la lansarea albumului High Voltage in Statele Unite si in Marea Britanie. A urmat albumul Dirty Deeds Done Dirt Cheap, lansat chiar la finele aceluiasi an. Evans a parasit formatia la inceputul anului 1977 iar Cliff Williams i-a luat locul. In toamna anului 1977 AC/DC a lansat "Let There Be Rock", album ce a fost un adevarat succes inAmerica.


Albumul "Powerage", lansat in primavara anului 1978, a facut ca audienta AC/DC sa creasca si mai mult, totul datorita showurilor lor dinamice. Albumul "Highway to hell" a fost unul dintre cele mai bine vandute albume aleformatiei, ajungand pe locul 17 in America si pe locul 8 in Marea Britanie, fiind primul album al formatiei vandut intr-un milion de exemplare.
 AC/DC a inceput sa aibe reale probleme in momentul in care Bon Scott a decedat pe data de 20 februarie 1980. Raportul oficial al medicului legist arata cauza stupida a mortii sale: "decedat in urma unei come alcoolice". In luna martie a aceluiasi an formatia l-a inlocuit pe Scott cu Brian Jonson inregistrand albumul "Back in Black", album ce s-a dovedit a fi cel mai bun album al formatiei, fiind vandut in peste zece milioane de copii numai in Statele Unite.In urmatorii zece ani formatia a devenit una dintre cele mai mari din lume fiind, alaturi de For Those About To Rock We Salute You, pe primul loc in toate topurile din Statele Unite. In 1982, Rudd a parasit formatia fiind inlocuit de Simon Wight.
 Dupa 1983 succesul formatiei a inceput sa scada , fiind readus de albumul "The Razor's Edge" si implicit de single-ul "Thunderstruck". IN anii 90 acestia au primit cele mai favorabile critici din cariera, albumurile lor "Ballbreaker" si "Stiff Upper Lip " (2000) fiind reale succese.

Fratii Malcolm si Agnus Young provin dintr-o familie de emigranti scotieni stabilita in Sydney (Australia) la inceputul anilor `60. Parintii, William si Margaret, au plecat impreuna cu trei (George, Malcolm si Angus) dintre cei patru copii, fiul cel mai mare – Alex, ramanand in Scotia. Aici el va infiinta mai tarziu formatia Grapefruit.

Familia s-a stabilit in suburbia Burwood. Trupa `Easybeats` infiintata de George a inregistrat mai multe hit-uri in perioada 1965-1968, cunoscand si un oarecare succes international, lucru ce va usura accesul fratilor mai mici in lumea muzicala.

Malcolm va invata sa cante la chitara in timpul liceului. In perioada 1972-1973, tanarul va canta in trupa `The Velvet Underground` , iar fratele sau Angus in `Kentuckee`. In ’73 cei doi au fondat AC/DC, restul fiind legenda.

Desi Angus s-a facut mai mult remarcat in cadrul AC/DC, Malcolm a fost descris ca fiind `afaceristul` grupului – cel care hotara datele turneelor, intalnirile cu media, inregistrarea unui nou album etc.

Angus Young avea rolul de chitarist principal, desi aceasta functie a fost preluata de catre Malcolm in cazul unor piese celebre precum `Soul Stripper`, `Show Business`, `You Ain't Got A Hold On Me` sau `Can I Sit Next To You Girl`.

Bon Scott s-a nascut in Kirriemuir, Scotia in luna iulie a anului 1946 ca fiu al lui Charles si Isabelle Scott. Ca si familia Young, Scott emigreaza in Australia in jurul anului 1952.

Dupa stabilirea in Fremantle, Bon invata sa cante la toba. La varsta de 15 ani renunta la scoala, fiind inclus mai tarziu in cadrul programelor de corectie juvenila.

Va fi dat afara si din armata pentru motive de neadaptare sociala. Prima trupa din care va face parte se numea `The Spektors`. Au urmat `The Valentines`si `Fraternity`. In 1974 devine solistul trupei AC/DC.

Personalitatea sa charismatica l-a facut unul dintre cei mai indragiti frontman-i australieni. Imaginea sa a devenit reprezentativa pentru genul rock.

Problemele sale cu alcoolul au devenit din ce in ce mai mari, artistul gasindu-si sfarsitul datorita acestei dependente, la varsta de 33 de ani (19 febr. 1980).

   

Phillip Hugh Norman Rudd (nascut  Phillip Hugh Norman Witschke Rudzevecuis in data de 19 mai 1954 in Melbourne, Australia) a facut parte din AC/DC in perioada 1975 - 1983. Dupa o pauza de aproape 10 ani (1994) s-a realaturat vechilor colegii, fiind membru AC/DC pana in prezent.

         Tag-uri:      Bon Scott ,    AC/DC ,  Phillip Hugh Norman Rudd  ,   Fratii Malcolm si Agnus Young ,  Phil Rudd ,  Highway to hell ,   Thunderstruck ,                                               

Roxette - Biografie & videoclipuri

   Roxette este un grup suedez de muzica pop cu influente rock ai carui membrii sunt Marie Fredriksson si Per Gessle. Duo-ul pop-rock a luat nastere la mijlocul anilor '80, incepand sa aiba succes abia la inceputul anilor '90.

Trupa a fost premiata de catre "Recording Industry Association of America" cu doua albume de platina - "Look Sharp" (1988) si "Joyride" (1991)- si doua piese de aur - "The Look" si "It Must Have Been Love".

Primul hit al trupei a fost "It Must Have Been Love", single aparut pe albumul "Tourism", alaturi de altele cum sunt "Songs from Studios", "Stages", "Hotelrooms & Other Strange Places".

In octombrie 1986 trupa a lansat primul album intitulat "Pearls of Passion", iar piesele "Neverending Love", precum si "Goodbye to You", i-au asigurat formatiei mult ravnitul loc intai in topurile suedeze.

In 1987, Roxette a lansat cel de-al treilea album, iar in 1988 artista Marie Fredriksson a castigat premiul pentru "Cea mai buna artista pop/rock" si doua premii Rockbjörnen pentru "Cel mai bun albm suedez" si "Cea mai buna artista suedeza" in cadrul concursului The Grammis Awards, echivalentul suedey pentru premiile Grammy.

Urmatorul album complet al trupei, "Look Sharp!", a fost lansat in octombrie 1988, incluzand hit-uri ca "Chances", "Dressed for Success", "Listen to Your Heart" si "The Look".

In 1990 "It Must Have Been Love" a facut parte din muzica filmului "Pretty Woman" si a marit cifra de afaceri a trupei cu nici mai mult nici mai putin de 460 milioane de dolari, ocupand totodata si locul intai in topuri.

In martie 1991 membrii trupei au lansat albumul "Joyride", ce continea cantece precum: "Joyride", "Fading Like a Flower" (Every Time You Leave) si " Church of Your Heart".

In octombrie 1992 au lansat albumul "Tourism" compus din melodii avand tonalitati usor diferite, cum ar fi "Never Is a Long Time", "Here Comes the Weekend", "How Do You Do!", balada "Queen of Rain" sau versiunea electronica a piesei "Fingertips".

Tot in 1992, Marie Fredriksson isi lanseaza primul album suedez in varianta solo, intitulat "Den Ständiga Resan" ( "The Eternal Journey"), album care i-a adus un al doilea premiu la concursul Swedish Grammis Award, de data aceasta pentru "Cel mai bun artist al anului".

"Crash! Boom! Bang!" a fost lansat in 1994 si contine cantece precum: "Sleeping in My Car", "Crash! Boom! Bang!" si "Fireworks". In toamna anului 1994 Roxette porneste intr-un turneu mondial, cu 47 de concerte in Europa.

"Don't Bore Us, Get to the Chorus!" este compilatia cu hiturile Roxette, lansata in 1995. Albumul contine si piese noi, cum ar fi "She Doesn't Live Here Anymore", "You Don't Understand Me".

Marie Fredriksson si Per Gessle au revenit in 1999 cu "Have a Nice Day", album ce contine cantece precum "Wish I Could Fly", "You Can't Put Your Arms Around What's Already Gone", "Crush On You" si " Stars ", un cantec atipic pentru Roxette si care a avut multe remix-uri.

"Room Service" a fost lansat in 2001 si a fost privit ca o revenire puternica a trupei. Albumul contine cantece ca "The Centre of the Heart" si "Milk and Toast and Honey".

Tag-uri: Roxette, Marie Fredriksson , Per Gessle, Wish I Could Fly,Stars,  Sleeping in My Car", "Crash! Boom! Bang!

Gazebo - Biografie & videoclipuri

   Paul Mazzolini, sau Gazebo, fiul unui diplomat italian şi al unei cântăreţe americane, s-a născut pe 18 februarie 1960, în Beirut, Liban.

Paul s-a stabilit în Italia, în 1975, a absolvit în 1978 şi a plecat la Londra, unde a încercat să înfiinţeze un grup muzical. Întors la Roma, în 1981, l-a întâlnit pe Paolo Micioni, un DJ decis să îi producă muzica. Piesa de debut, "Masterpiece", a devenit un mare succes în Europa şi Asia. În 1983, Paul avea deja un contract cu Baby Records, lansându-şi albumul de debut, Gazebo.

Piesa de pe acest album, care s-a dovedit a fi un mare hit, a fost "I Like Chopin". A ajuns pe prima poziţie în clasamentele din Germania, Franţa, Italia, Elveţia, Austria, Danemarca, Finlanda, Spania, Belgia, Canada, Japonia, Portugalia, Korea şi Turcia şi în Top Ten-ul din Marea Britanie. A câştigat premiul "1983 Top European Chart Act" oferit de către prestigioasa revistă britanică, "Music Week". Al doilea album, Telephone Mama, a fost lansat în 1984, şi cu toate că stilul abordat era diferit de cel iniţial, materialul discografic s-a dovedit a fi un succes. Gazebo a câştigat premiul "La Vela d'Oro", fiind cel mai bine vândut artist din Italia.

În 1985, Paul s-a înrolat în armată. A înfiinţat, la sfârşitul anilor ’80, propria companie de producţie, "Lunatic S.R.L", urmată apoi, în 1990 de Cresus Enterprises S.n.C. În 1985 a lansat albumul "Univision", sub eticheta "Lunatic". Au urmat albumele "Rainbow Tales" (1988) şi, în 1989 "Sweet Life" (primul scris şi produs în totalitate de Paul). Ultimul enumerat conţinea o versiune a piesei "Dolce Vita". În 1991, a produs albumul celor de la The Tycoons, "First", urmat de cel al lui Dinno Kappa, "Summit". În 1992, Lunatic Records a lansat "Scenes from the news Broadcast", ultimul album oficial Gazebo. În acelaşi an a produs "A Choir in Heaven" a lui Kammerton. Prima colaborare cu Ardit Gjebrea, materializată în piesa "Jon", a câştigat marele premiu al Festivalului de Muzică de la Tirana. În 1994 a fost lansată compilaţia "Portrait", care includea toate hiturile Gazebo.

În 1996 a produs Projekt Jon. Din îmbinarea Lunatic SRL cu Cresus Enterprises S.n.c a rezultat Softworks Snc, o nouă companie cu un mai vast catalog (1997). În acelaşi an a produs albumul "Viewpoint", o compilaţie cu piese Gazebo ce nu mai fuseseră lansate până în acel moment. În 1998, în colaborare cu Sandro Nasonte şi cu a sa companie de distribuţie, Remix, a înfiinţat mai multe mărci specializate în dance, techno, underground şi rave ca, "Mystic","Oneiric" şi "Sysmo" . A susţinut D.J ca A.Prezioso, Lory D şi Undertour. În 1999, au luat naştere mărcile oficiale ale Softworks, "SWR" pentru producţiile rock şi pop, "Lunatic" pentru cele dance şi "The Ark" pentru celelalte genuri. În anul 2000, SWR lansat "Portrait & Viewpoint", un dublu CD. Anul 2004 a lansat albumul solo a lui Ardit Gjebrea, Jakujam. În momentul de faţă, Gazebo încă activează ca şi producător, compozitor şi manager de studio.

China antrenează o armată de porumbei

  Ţara cu cea mai mare armată din lume beneficiază de o nouă unitate, mai puţin obişnuită. Aceasta este compusă din 10.000 de porumbei voiajori, special dresaţi şi antrenati pentru misiuni de comunicare.

Conform mass-mediei chineze, porumbeii sunt selectaţi şi antrenaţi de o unitate specială a Armatei Populare de Eliberare, în centrul oraşului Chengdu.

"Vor fi folosiţi, în principal, în cadrul misiunilor militare speciale între unităţile dislocate în interiorul graniţelor noastre. În războaiele moderne, porumbeii sunt indispensabili. Spre exemplu, porumbeii noştri militari sunt la fel de numeroşi precum toţi soldaţii din armata Elveţiei. Aceste păsări constituie încă cel mai eficient şi practic mijloc de comunicare pe distanţe scurte şi medii, în cazul în care interferenţele electromagnetice sau alte accidente naturale obstrucţionează, pe moment, comunicaţiile clasice", declară pentru China Central Television, Chen Hing, un expert al aviaţiei militare chineze.

Primele unităţi militare cu porumbei din China au fost înfiinţate în anul 1937 de către locotenentul Claire Lee Chennault, un pilot pensionat din cadrul forţelor aeriene americane, trimis să ajute Beijingul în lupta contra invaziei japoneze.

Sursă: TheTelegraph

Tag-uri: porumbei, china, armata, elvetia, razboi, electromagnetic, selectie, chengdu

Creierul porumbeilor conţine "celule GPS"

   Cercetătorii au identificat un grup de 53 de celule din creierul porumbeilor menite să răspundă la direcţia şi intesitatea câmpului magnetic.

Aceşti noi "neuroni GPS" par a arăta modul în care informaţia magnetică este reprezentată în creierul păsărilor.

David Dickman, de la Baylor College of Medicine din Statele Unite, a realizat un experiment în care porumbeii erau ţinuţi captivi, în timp ce câmpul magnetic din jurul lor varia atât ca intensitate, cât şi ca direcţie. Cercetătorul consideră că 53 de neuroni din creierul păsărilor sunt afectaţi de câmpul magnetic, motiv pentru care a recurs la studierea fiecărei celule nervoase în parte.

Fiecare dintre aceşti neuroni răspunde diferit la variaţia câmpului magnetic şi oferă informaţii asemănătoare unei busole, fenomen care le permite porumbeilor să aproximeze şi poziţia. Totodată, fiecare celulă nervoasă răspunde diferit la intensitatea câmpului magnetic, răspunsul cel mai puternic înregistrându-se în cazul câmpului magnetic natural al Terrei.

O serie de ipoteze cu privire la capacităţile păsărilor de a reacţiona la câmpul magnetic se referă la posibilitatea existenţei unor mici particule de metal localizate în nările sau în ciocul acestora. De asemenea, aceste metale ar putea exista şi în urechea internă.

O altă teorie sugerează că la baza simţului magnetic se află receptori poziţionaţi în ochii păsărilor. Atunci când sunt expuse la lumină, moleculele numite criptocromi suferă o modificare rapidă la nivel structurii lor atomice, modificare influenţată de alinierea moleculelor cu un câmp magnetic.

Sursa: BBC

Tag-uri: porumbei, pasari, GPS, directie, camp magentic

Portavionul de gheata

   Poate suna ca o idee rupta din romanele de science-fiction si totusi, oricat ar parea de ciudat, proiectul unei astfel de nave de lupta a existat in realitate inca de la inceputul secolului XX.

Totul a inceput la scurt timp dupa scufundarea Titanicului, atunci cand patrulele de coasta ale tarilor nordice au incercat in van sa distruga icebergurile folosind bombe si munitie grea. Chiar daca tentativa lor a esuat lamentabil, ideea folosirii imenselor blocuri de gheata la constructia unor tipuri de vase revolutionare era deja privita de catre oamenii de stiinta drept o solutie cat se poate de ingenioasa. Daca icebergurile puteau pluti si rezista, in acelasi timp, celor mai puternice proiectile, de ce nu ar fi putut sa o faca si un vas construit numai din gheata?

Cel care va incerca sa puna in practica teoria portavionului de gheata avea sa fie un inventator si om de stiinta britanic, Geoffrey Nathaniel Pyke, recunoscut deja in mediile academice pentru ideile sale neortodoxe in ce priveste producerea armelor de razboi. Si cum cel de al doilea razboi mondial deja izbucnise, iar solutiile pentru combaterea temutelor submarine germane U-boat erau aproape inexistente, ideea lui Pike a fost repede acceptata de catre amiralul flotei britanice, lordul Louis Mountbatten, drept una care merita incercata. Motivele erau evidente: gheata nu putea fi scufundata, putea fi refacuta in cel mai scurt timp folosind numai apa si un aparat de refrigerare, iar procesul de fabricatie ar fi costat cu mult mai putin decat in cazul vaselor de otel.

Proiectul i-a fost prezentat chiar si premierului Winston Churchill, cel care s-a lasat convins si chiar a oferit fonduri in valoare de 5000 de lire sterline pentru realizare unui prototip.

Exista insa o singura problema. Gheata este casabila si se distruge destul de repede, astfel ca echipajul si-ar fi petrecut aproape tot timpul incercand sa repare eventualele avarii. Trebuia descoperit un material care sa aibe proprietatile ghetii, dar care sa fie la fel de rezistent ca si otelul, astfel incat nava sa fie complet functionala.

Solutia ingenioasa
O adevarata cursa avea sa inceapa in 1943, intre oamenii de stiinta din Marea Britanie, Statele Unite si Canada pentru producerea materialului miraculos. Solutia avea sa o ofere Max Ferdinand Perutz, chimist austriaco-britanic, viitor laureat al premiului Nobel in 1962. Ideea era pe cat de simpla, pe atat de ingenioasa. Noua substanta nu avea in compozitie decat rumegus si apa, care amestecate si expuse unor temperaturi scazute dadeau nastere unui material la fel de rezistent ca si betonul. Inventia avea sa poarte numele de pykrete, dupa numele lui Geoffry Pyke, primul cercetator care propusese crearea sa.

Lord Mountbatten chiar va transporta un bloc de pykrete pana la Quebec pentru a-l prezenta oficialitatilor americane, reticente pana in acel moment la viabilitatea unui asemenea proiect. Iar experimentul a fost unul surprinzator chiar daca finalitatea sa nu a fost tocmai cea mai fericita. Incercand sa demonstreze durabilitatea materialului, Mountbatten va trage, pe rand, cate doua focuri de revolver, mai intai intr-un bloc de gheata, apoi in cel de pykrete. Daca gheata s-a spart in mii de bucati, asa cum era de asteptat, blocul de pykrete nu a suferit decat cateva zgarieturi, in schimb, glontul a ricosat din acesta direct in piciorul sefului american al operatiunilor navale.

Mountbatten avea sa declare mai tarziu, cu un pur umor englezesc, ca „discutiile au fost atat de aprinse, incat participantii au inceput chiar sa se impuste intre ei.”

Odata experimentul reusit, nu mai ramanea decat ca oamenii de stiinta sa aleaga o locatie perfecta pentru constructia vasului. Si cum singurele optiuni era Rusia sau Canada, acestia au optat pentru cea din urma. Proiectul, care purta numele Habbakuk , se va desfasura intr-un secret total, in mica localitate canadiana Lake Louis, al carei nume se confunda cu cel al lacului inghetat din apropiere.

Nava prototip, care purta numele Arca, a fost realizata la o scara de 1:50 din marimea vasului propus de Geoffry Pike, cel care ar fi trebuit sa aiba nu mai putin de 600 de metri lungime si 50.000 de tone greutate. Folosind motoare externe pentru a evita incalzirea din interior si instalatii care sa mentina tot timpul temperatura scazuta a vasului, Arca s-a dovedit perfect functionala, putand atinge viteze de pana la 18 kilometri pe ora. Cu toate acestea, practica a demonstrat ca portavionul de gheata nu ar fi putut fi finalizat decat in doi ani, in 1945, mult prea tarziu pentru nevoile urgente ale armatei britanice. De altfel, Winston Churchill va anula proiectul in momentul in care noile calcule aratau ca suma necesara pentru constructia navei se cifra la peste 6 milioane de lire sterline.

Chiar daca a fost mentinuta de ingineri in perfecta stare de functionare pe toata durata verii, Arca va fi scufundata de catre armata americana in acelasi an, in 1943, dupa ce in prealabil ii fusesera inlaturate majoritatea echipamentelor de metal. Ea avea sa fie descoperita de scafandri amatori de abia in 1970, iar in 1989, oficialitatile locale vor dezveli o placa comemorativa care sa aminteasca de existenta bizarului vas. In prezent, locul atrage mii de curiosi, care in timpul sedintelor de scufundari pot studia ramasitele celui care ar fi putut fi cel mai ciudat vas de lupta din istorie.

Tag-uri: portavion, gheata, pykrete, vas, habbakuk, Nava prototip

Prima aeronavă “printată” din lume s-a înălţat în aer

    Inginerii de la Universitatea din Southampton, Marea Britanie, au creat un o aeronavă fără pilot (UAV) a cărei structură a fost în întregime printată cu ajutorul imprimantei EOS EOSINT P730.

Acest model de imprimantă funcţionează pe baza unui laser care topeşte particule de material, determinând fuzionarea lor şi construind astfel obiecte din plastic sau metal, strat cu strat.

După ce toate componentele au fost printate, asamblarea lui SULSA (Southampton University Laser Sintered Aircraft) a durat mai puţin de o oră.

Aeronava este electrică, are o anvergură de doi metri, iar viteza maximă la care poate ajunge este de 150 de kilometri pe oră.

Spre deosebire de modurile tradiţionale de fabricaţie, întregul proces de construire a SULSA a durat doar câteva săptămâni şi a costat mult mai puţin. În plus, datorită faptului că nu sunt folosite unelte pentru fabricare, eventualele schimbări ale formei şi dimensiunii aeronavei se pot face fără costuri suplimentare.

"Această modalitatea de construire este foarte rapidă şi uşoară, dar şi deosebit de complexă. Dacăavionul ar fi fost fabricat convenţional, ar fi fost nevoie de un număr mare de piese, a căror fixare ar fi necesitat timp şi mulţi bani," a declarat Jim Scanlan, unul dintre autorii proiectului.

Sursa: ZDNet & Descopera.ro

Tag-uri: tehnologie, aeronava, avion, print, imprimanta

Aeronava Skylon: în jurul pământului în 4 ore (VIDEO)

   În viitorul apropiat călătoriile ar putea fi revoluţionate mulţumită unei noi aeronave şi unui motor nou. Conform ultimelor declaraţii, cu ajutorul acestei aeronave vom putea călători în orice punct de pe glob în cel mult patru ore. Testele pentru verificarea noului motor ce va propulsa aeronava în spaţiu au început deja.
  Skylon este numele noii aeronave. Aceasta va putea decola şi ateriza pe pistele convenţionale, însă va zbura cu o viteză de cinci ori mai mare decât cea a sunetului, la o înălţime de 29 kilometri. Aeronava cu lungimea de 90 m are nevoie de un motor special pentru a putea revoluţiona călătoriile. Noul agregat poartă denumirea de Sabre şi este un motor hibrid ce poate lucra ca un propulsor normal, dar poate trece şi pe modul rachetă. Compania Reaction Engines Limited (REL) din Culham, Oxfordshire, este responsabilă pentru crearea acestui nou motor. Pentru a fi siguri de performanţele şi de funcţionalitatea lui Sabre, inginerii britanici testează la maximum capacităţile motorului, ce va fi prezentat in cadrul Farnborough International Air Show.

Dar Sabre încă nu a ajuns în faza finală, iar inginerii de la REL speră să convingă noi investitori să "pompeze" 250 de milioane de lire pentru a-l cizela. "Putem reduce lumea la doar patru ore, timpul maxim în care Skylon va putea ajunge oriunde", a declarat Alan Bond, manager REL. Motorul Sabre este capabil să ajungă la marginea atmosferei fără să treacă în modul rachetă.

În prima fază, se foloseşte un dispozitiv de pre-răcire special, ce ia oxigenul din atmosferă şi îl răceşte cu peste 100 grade Celsius înainte de a-l introduce, sub formă lichidă, în motor. Temperatura foarte scăzută ar putea duce la blocarea pre-răcitorului, însă introducerea heliului foarte rece în ţevile de admisie împiedică acest proces.

În cea de-a doua fază se foloseşte pe post de combustibil amestecul de hidrogen şi oxigen lichid, pentru a propulsa aeronava în spaţiu.

Sursa: Daily Mail&Descopera.ro

Tag-uri: aeronava, motor, calatorie, Skylon, Reaction Engines Limited, Skylon este numele noii aeronave, Skylon: în jurul pământului în 4 ore