Multe vietati de care nu am auzit, sau nu ne inchipuiam ca exista, prezinta secretii veninoase care ne pot periclita sanatatea sau chiar viata. Chiar daca nici una dintre ele nu este responsabila de un numar mare de victime omenesti, simpla lor cunoastere si evitare este un act intelept prin care ne protejam sanatatea si integritatea corporala.
10. Sepia – (Sepia officinalis)
Cu toate ca putini oameni si-ar fi imaginat ca astfel moluste, aparent inofesive, pot deveni la un moment dat periculoase, toate speciile de sepie din lume poseda un cioc asemanator ca forma cu cel de papagal. Prin muscaturile realizate cu acest cioc cornos, sepiile injecteaza in corpul prazilor sau dusmanilor naturali, o cantitate variabila de venin. Desi veninul lor nu prezinta pericol pentru om, muscatura unei sepii este o surpriza neplacuta pentru orice scafandru insistent. In cazul pestilor mici, care formeaza hrana sa, veninul sepiei, odata injectat in organismul prazii, actioneaza rapid, atacand sistemul nervos al victimei.
9. Pitohuiul cu creasta (Pitohui dichrous)
Pitohuiul cu creasta, pasare cantatoare care se intalneste doar in Papua-Noua Guinee, este singura specie de pasare veninoasa din intreaga lume. Pielea si penele unei astfel de vietati sunt impregnate de un venin puternic din clasa homobatrachotoxinelor. Astfel de otravuri contin compusi care sunt similari cu cei din veninul secretat de broastele sageata din selva amazoniana, cu amendamentul ca la aceste pasari, cantitatea de venin secretata nu este la fel de puternica precum cea a broastelor. Veninul se transmite usor la oamenii care intra in contact fizic cu pitohuiul cu creasta, dar nu este periculos decat daca este ingerat.
8. Ornitorincul (Ornithorhynchus anatinus)
Cu toate ca este un mamifer primitiv, celebru pentru ciocul sa ca de rata, precum si pentru faptul ca depune oua si isi hraneste puii cu lapte, ornitorincul mai are o surpriza prezenta sub forma unui spin veninos.
Masculii acestei specii de mamifer din clasa monotremelor prezinta cate un spin situat in apropierea calcaielor. Spinul este strabatut de un canal prin care se scurge veninul si este produs doar de masculi. Concentratia toxinelor din venin creste spectaculos in timpul perioadei de imperechere, cercetatorii concluzionand ca spinul venimos este folosit de masculi strict in luptele acestora pentru femele. Cu toate ca veninul ornitorincului nu este mortal pentru oameni, intepatura sa poate fi destul de dureroasa.
Masculii acestei specii de mamifer din clasa monotremelor prezinta cate un spin situat in apropierea calcaielor. Spinul este strabatut de un canal prin care se scurge veninul si este produs doar de masculi. Concentratia toxinelor din venin creste spectaculos in timpul perioadei de imperechere, cercetatorii concluzionand ca spinul venimos este folosit de masculi strict in luptele acestora pentru femele. Cu toate ca veninul ornitorincului nu este mortal pentru oameni, intepatura sa poate fi destul de dureroasa.
7. Soparla Gila (Heloderma suspectum)
Gila este una dintre cele doua soparle veninoase care mai traiesc in prezent. Este raspandita in deserturile si zonele aride din sud-vestul Statelor Unite si ale Mexicului. Muscatura veninoasa a Gilei este totalmente diferita de modul in care celelalte animale isi injecteaza otrava in corpul victimelor. Majoritatea dintilor soparlei Gila au santuri prin care se scurge fluxul de venin. In momentul in care Gila musca o prada sau un dusman natural veninul nu este injectat prin dinti, ca la serpi, ci se scurge prin aceste santuri fiind injectat prin miscarile convulsive de masticatie ale acestei soparle. Cu toate ca veninul de Gila nu este fatal pentru oamnei, muscaturile sale sunt extrem de dureroase. Pentru a iesi in evidenta si a nu fi atacata de dusmani, soparla prezinta o coloratie avertizoare, solzii sai prezentand un desen negru-portocaliu care contrasteaza puternic.
6. Miriapozii (Myriapoda sp.)
Aceste nevertebrate numara nu mai putin de 8 000 de specii, dintre care stiinta a reusit sa descrie si sa catalogheze doar 3 000. Numarandu-se printre primele animale de uscat, miriapozii au ocupat inca de acum cateva sute de milioane de ani o nisa importanta din ecosisteme, fiind principalii pradatori generalisti de la nivelul solului. Corpul miriapozilor este alcatuit din 150 de segmente, fiecare astfel de segment fiind prevazut cu o serie de picioare. Capul este prevazut cu doua antene lungi folosite pentru detectarea obstacolelor, precum si cu o pereche de falci masive in forma de gheare. Falcile au cate un canal prin care se scurge veninul injectat in prazi. Cu toate ca miriapozii nu prezinta pericol pentru oameni, muscatura speciilor mari poate fi deosebit de periculoasa pentru copii.
5. Milipezii (Diplopoda sp.)
Astfel de artropode, care numara circa 10 000 de specii, sunt inrudite indeaproape cu miriapozii de care se deosebesc totusi, prin prezenta a doua perechi de picioare pentru fiecare segment al corpului, exceptie facand segmentele din apropierea capului care sunt prevazute cu cate o singura pereche de membre. Cand se afla in pericol, unele specii de milipede secreta prin porii microscopici ai invelisului corporal, compusi ai hidrogenului cianidic sub forma lichida. Unii dintre acesti compusi toxici sunt caustici si pot arde la contact direct exoscheletul furnicilor, termitelor sau altor insecte pradatoare, precum si ochii sau pielea oricarui pradator de talie mare.
4. Melcul harpon (Conus sp.)
Melcii harpon grupeaza peste 500 specii care populeaza apele calde ale tuturor marilor si oceanelor lumii. Aceste moluste prezinta un asa-numit harpon cu care isi sageteaza prada, injectandu-i un venin paralizant. Harponul este de fapt radula melcului, modificata in acest scop. Radula este un organ care la moluste are rol dublu, de limba si dinti. Harponul este strabatut de un canal si este prevazut cu zimti pentru a se ancora in carnea prazii. Cnd melcul detecteaza o prada, harponul este umplut cu venin si impins cu putere in directia prazii de o contractie musculara violenta. Veninul paralizeaza pestiii mici instantaneu. Intepatura melcului harpon este similara cu cea produsa de o albina, cu toate ca melcii harpon din speciile mari sunt responsabili de moartea a circa 30 de oameni anual.
3. Lorisul lenes (Nycticebus bengalensis)
Lorisul este nu doar o ruda primitiva a maimutelor, ci si unul dintre putinele mamifere veninoase. Acest lemurian care traieste in sud-estul Asiei este singurul mamifer care este concomitent veninos si otravitor. Lorisul lenes produce o secretie toxica prin glandele din interiorul coatelor sale. Femelele isi colecteaza secretia veninoasa cu care isi ung puii pe intreaga suprafata a corpului pentru a preveni atacul pradatorilor. Pe langa acest aspect, toti lorisii isi ling frecvent zonele veninoase de pe coate. Astfel, isi asigura o muscatura veninoasa pentru cazurile in care sunt atacati.
2. Varanul de Komodo (Varanus komodoensis)
Cu toate ca o atare specie de varan nu secreta venin, muscatura sa este mai temuta decat cea a serpilor veninosi. Pe langa faptul ca varanul de Komodo este cea mai mare soparla din lume, atat bastinasii cat si cercetatorii au motive serioase sa se teama de teribila reptila. Dieta acestor soparle uriase este compusa in principal din cadavre aflate deja in proces de descompunere. Prin urmare, saliva varanilor este, la propriu, un cocktail de bacterii mortale. Saliva reptilelor contine peste 50 de tipuri de bacterii dintre care 7 prezinta un potential septic foarte ridicat, iar pentru 4 astfel de bacterii nu exista antidot. Cu toate acestea, daca muscatura unui varan de Komodo este tratata cu antibiotice foarte puternice, ea nu este fatala.
1. Coralii (Anthozoa sp.)
Exista foarte multe specii de corali raspandite in marile si oceanele tropicale din intreaga lume. Cu toate acestea, se intalnesc specii coralifere care prezinta substante toxice ce nu au fost inca cercetate de oamenii de stiinta. Cel mai periculos coral din lume este cel din genul Palythoa. O injectie care contine doar 25 de nanograme de sustanta toxica secretata de acest coral, poate ucide instantaneu un iepure adult in greutate de 5 kilograme. Pentru a ucide un om este nevoie de o doza de doar 4 micrograme din veninul coralului Palythoa. Palytoxina este considerata una dintre cele mai toxice substante organice. Simptomele otravirii cu palytoxina includ dureri in piept, respiratie dificila, puls accelerat si tensiune sangvina scazuta. Moartea survine in cateva minute daca nu se administreaza tratament urgent.
Sursa: Descopera.ro
