Formatia U2 a marcat profund muzica anilor ’80, aducand in prim plan un suflu nou si schimbandu-si stilul de la album la album. Cei 4 baieti au adoptat un stil non-conformist, abordand piese al caror text ataca subiecte mai mult sau mai putin tabu in acea perioada, cu radacini adanci in Biblie si care milita pentru incetarea violentelor din Irlanda si Irlanda de Nord, precum si a celor din intreaga lume. In prim-plan a iesit charismatica figura a lui Bono, cel ce s-a impus ca lider inca de la prima lor intalnire si totodata creatorul versurilor despre care aminteam putin mai sus.Inca de la inceput U2 au iesit in evidenta gratie pasiunii lor pentru muzica. „Eram o trupa chiar inainte de a ne apuca de cantat”, asa descria Bono atmosfera in primele interviuri. The Edge isi aminteste ca citea revistele de muzica NME si Sounds in fiecare saptamana si asa a aflat de „copilul salbatic Paul Hewson”.
Dupa o perioada scurta in care fusesera manageriati de Adam, acestia s-au intalnit cu Paul McGuinness, insa lansarea Ep-ului „U23” din 1979 nu a fost pe masura asteptarilor. Aveau sa astepte pana anul urmator pentru a semna un contract pe o perioada lunga cu Island Records. „Am fost impresionat de calitatile, talentul si ambitia acestor patru muzicieni si cu toate acestea, nu reuseam sa semnam un contract cu o casa de discuri”, isi aminteste McGuinness. „Absolut toata lumea i-a refuzat pe U2 pana cand, intr-un final ne-am gasit locul la Island Records”.
Albumul „War” a inclus hit-urile „New Year’s Day ” (cu un videoclip filmat la temperaturi mult sub zero grade in Suedia) si „Two Hearts Beat As One”. Albumul live „Under A red Blood Sky” lansat in noiembrie acelasi an a reusit sa intre in Top 30 in Statele Unite. A fost si finalul unui capitol din viata formatiei si inceputul unui sfert de veac de colaborari cu Brian Eno si Daniel Lanois. „The Unforgettable Fire” inregistrat in sala de bal a castelului Slane din Irlanda, a lansat una dintre cele mai de succes hit-uri U2, „Pride (In The Name of Love)”.. si a adus cu el mult mai multe experimente. „Atunci cand am lansat „The Unforgettable Fire” in Statele Unite o groaza de controverse s-au iscat”, isi aminteste Bono. „Oamenii credeau ca noi suntem viitorul rock’n’ roll-ului si spuneau „ce naiba vreti sa faceti cu albumul asta hippie facut de Eno?”. „Le datoram enorm lui Eno si Lanois pentru ca si-au dat semana ce reprezinta U2, ce este important cu adevarat pentru noi”.Cu trei ani inainte trupa cantase in deschiderea celor de la Thin Lizzy la festivalul Slane. 17 ani mai tarziu, renumiti ca cea mai buna trupa rock live, U2 se reintorc pentru doua concerte cu casa inchisa ce mai tarziu vor avea sa fie lansate pe DVD-ul „Go Home”.
La acel moment nu si-au dat seama, insa acea apritie avea sa atraga o noua audienta de partea lor. Au trecut apoi alti doi ani pana cand trupa a lansat albumul „The Joshua Tree” in 1987, material al caruit titlu initial fusese „The Two Americas”. Daca turneele foarte lungi din Statele Unite facusera ca U2 sa fie hipnotizati de America, aceasta avea sa le intoarca complimentul – single-urile „With Or Without You” si piesa presarata cu ritmuri gosspel, „I Still Haven't Found What I'm Looking For” au ajuns pe prima pozitie a topului american.
Atunci cand revista Time a pus U2 pe coperta cu titlul „Cel mai tare bilet spre muzica rock”, era doar pentru a patra oara cand o trupa ajungea pe coperta acestei prestigioase reviste – predecesorii fiind The Beatles, The Band si The Who.
Un an mai tarziu, in 1988 U2 s-au aflat pe prima pozitie a clasamentului de single-uri din Marea Britanie si au lansat in cinematografe filmul-concert 'Rattle & Hum' care prezenta turneul american din 1987 al trupei, prilejuit de albumul „The Joshua Tree”. Albumul dublu „Rattle and Hum” a inclus single-ul ajuns number 1, „Desire” si colaborarea cu B.B. King, 'When Love Comes To Town'. Trupa si-a incheiat turneul Lovetown Tour din 1989 cu o serie de show-uri la sfarsitul lui decembrie sustinute la The Point Depot in Dublin, acolo unde Bono a anuntat ca... „acesta era sfarsitul unui capitol din ceea ce insemna U2...trebuie sa disparem ....si sa visam din nou”.
Asa au si facut, plecand la Hansa Studios din Berlin alaturi de Brian Eno si Daniel Lanois si punand cap la cap albumul „Achtung Baby” care a indreptat muzica trupei catre o noua directie. U2 si echipa de productie au avut discutii aprinse legate de noua directie insa in urma acestor neintelegeri a rezultat unul dintre cele mai de succes albume din toate timpurile. Asa cum afirma Daniel Lanois, „Daca reusesti sa ii strangi pe toti patru in aceeasi incapere cu instrumentele in mana, atunci rezultatele nu vor intarzia sa apara. Asta tine foarte mult de meseria mea – eu sunt cel care trebuie sa ii conving sa intre toti in aceeasi camera si sa cante”. Cu piese ca „The Fly”, „Mysterious Ways” si „One”, U2 au inceput anii 90 cu un sound nou, o reputatie noua pe ringul de dans si o serie dintre cele mai de succes hit-uri ale lor.
A urmat Zoo Tour ce a inceput in Florida pe 29 februarie 1992 si a facut inconjurul lumii de doua ori in aproape doi ani inainte de a se incheia in Japonia pe 10 decembrie 1993. „Achtung Baby” s-a dovedit a fi un album spectaculos iar designer-ul Willie Williams a dorit sa reinventeze conceptul de turneu rock cu ajutorul unui perete video de 40 de metri ce transmitea live 24 de ore din 24 stiri, imagini de pe canalul de shopping si slogane postmoderne pentru a accentua nivelul ironiei. ("EVERYTHING YOU KNOW IS WRONG" TOT CEEA CE STII ESTE GRESIT). Printre invitatii acestui turneu s-au numarat Lou Reed, Salman Rushdie (in perioada in care se ascundea dupa publicarea cartii „Verseturile Satanice”) si Benny Andersson si Bjorn Ulvaeus de la Abba care au interpretat hit-ul „Dancing Queen” alaturi de trupa. Tot nu va puteti imagina cum a aratat totul? Ei bine, asa a aratat. Desfasurandu-se dupa alegerile prezidentiale din SUA din 1992, Bono a intrerupt piesele pentru a telefona prin staelit la Casa Alba condusa inca de Bush. Nu a reusit atunci sa vorbeasca cu presedintele – nimeni nu isi imagina ca in cativa ani presedinti si politicieni vor avea sa raspunda fara ezitare la apelurile sale telefonice – insa tot prin intermediul ZOO TV, Bono a sunat si in Sarajevo, o zona macinata de conflicte armate la acea vreme, auzind astfel vocea unui oras aflat sub asediu, multumita legendarului jurnalist Bill Carter.
In mijlocul tunerului Zoo european, trupa a inregistrat un album intreg, experimentalul „Zooropa” (1993) ce a inclus inerpretarea inegalabila a lui Johnny Cash a piesei „The Wanderer. Concertul sustinut in Sydney a fost mai tarziu remasterizat si inclus de DVD-ul ' Zoo TV Live From Sydney'.
Legatura cu Sarajevo a inspirat una dintre piesele de pe „Passengers: Original Soundtracks Volume I”, cel mai experimental album la care a colaborat trupa – desigur cu Brian Eno pe post de producator executiv. La piesa „Miss Sarajevo” si-a adus contributia si Luciano Pavarotti. Incununand aceasta perioada impestuoasa, albumul „Pop” din 1997 a amestecat versurile puternice cu ritmurile dance. „Temele sunt dragostea, dorinta si increderea in criza”, explica Edge. „Lucrurile obisnuite”. Turneul ce a urmat, POPMART – care i-a transformat pe U2 in prima trupa care a cantat in Sarajevo dupa razboiul bosniac – a fost un alt spectacol vizual imaginat de Willie Williams, cel care a introdus „Mofo” si „Discotheque” unei generatii noi de fani.
Au trecut apoi patru ani pana la urmatorul album, insa a meritat din plin asteptarea: „All That You Can't Leave Behind” a inclus piese care au castigat premiul Grammy pentru „Cel Mai Bun Cantec al Anului” atat in 2001, cat si in 2002 - „Beautiful Day” si „Walk On”. A fost singura data in istoria muzicii cand asa ceva s-a intamplat. Lansat in 2000, „All That You Can't Leave Behind”, a castigat sapte premii Grammy si s-a vandut in mai mult de zece milioane de exmplare. „Cred ca a fost o idee foarte buna sa facem un album care suna din nou a U2”, explica Paul McGuinness. A ajuns number 1 in 32 de tari.
Albumul a fost urmat de turneul Elevation ca a inclus 113 concerte, de aceasta data intreaga productie concentrandu-se pe piese. „Nu a fost cu adevarat ceva minimalist”, afirma Edge. „Insa in comparatie cu POP, orice altceva ar insemna o intoarcere la simplitate”. Conceptul a fost cel care l-a atras pe Larry: „Utilizarea inimii pe post de decor ce te aduce in mijlocul multimii, si felul in care acea inima se umplea de oameni, a fost fantastic. Era de parca aveam un concert de club intr-o arena”.
„How To Dismantle An Atomic Bomb” (2004) a fost „un material care se axeaza pe chitari”, a explicat Adam. „"Vertigo, Love and Peace, City of Blinding Lights, All Because of You, sunt toate piese rock. Multe dintre ele amintesc de primii ani ai nostri, asa ca pare ca cu fiecare an am mai adunat putin, ne-am dezvoltat, am crescut si iata ce suntem acum”. Inregistrat cu producatori vechi si noi - Steve Lillywhite, Chris Thomas, Flood, Jacknife Lee, Brian Eno, Daniel Lanois, Nellee Hooper si Carl Glanville – cel de-al unsprezecelea album de studio U2 a fost lansat in noiembrie 2004 si a debutat pe primul loc in 25 de tari. Single-ul „Vertigo” a castigat trei premii Grammy , inclusiv pe cel pentru „Cel Mai Bun Cantec Rock”.
Turneul Vertigo ce a urmat a fost cel mai profitabil al anului si impreuna cu albumul i-a confirmat pe cei de la U2 in postura de „cea mai mare trupa rock’n’roll din lume”. In 2005 U2 a cantat in fata a 3,2 milioane de spectatori. In martie Bruce Springsteen a introdus trupa in Rock'n'Roll Hall of Fame, descriindu-i ca „detinatorii uneia idntre cele mai frumoase arhitecturi sonice din lumea rock’n’roll-ului”. Apoi a urmat Live 8 care s-a deschis cu cei de la U2 interpretand „Sgt Pepper's Lonely Hearts Club Band” alaturi de Paul McCartney. La ceremonia premiilor Grammy din 2006, U2 au castigat cinci premii, inclusiv cel pentru Albumul anului pentru „How To Dismantle An Atomic Bomb”. Aceste cinci premii au ridicat numarul Grammy-urilor detinute de trupa la 22, mai multe decat orice alta formatie.
Un an mai tarziu, in 1988 U2 s-au aflat pe prima pozitie a clasamentului de single-uri din Marea Britanie si au lansat in cinematografe filmul-concert 'Rattle & Hum' care prezenta turneul american din 1987 al trupei, prilejuit de albumul „The Joshua Tree”. Albumul dublu „Rattle and Hum” a inclus single-ul ajuns number 1, „Desire” si colaborarea cu B.B. King, 'When Love Comes To Town'. Trupa si-a incheiat turneul Lovetown Tour din 1989 cu o serie de show-uri la sfarsitul lui decembrie sustinute la The Point Depot in Dublin, acolo unde Bono a anuntat ca... „acesta era sfarsitul unui capitol din ceea ce insemna U2...trebuie sa disparem ....si sa visam din nou”.
Legatura cu Sarajevo a inspirat una dintre piesele de pe „Passengers: Original Soundtracks Volume I”, cel mai experimental album la care a colaborat trupa – desigur cu Brian Eno pe post de producator executiv. La piesa „Miss Sarajevo” si-a adus contributia si Luciano Pavarotti. Incununand aceasta perioada impestuoasa, albumul „Pop” din 1997 a amestecat versurile puternice cu ritmurile dance. „Temele sunt dragostea, dorinta si increderea in criza”, explica Edge. „Lucrurile obisnuite”. Turneul ce a urmat, POPMART – care i-a transformat pe U2 in prima trupa care a cantat in Sarajevo dupa razboiul bosniac – a fost un alt spectacol vizual imaginat de Willie Williams, cel care a introdus „Mofo” si „Discotheque” unei generatii noi de fani.
Albumul a fost urmat de turneul Elevation ca a inclus 113 concerte, de aceasta data intreaga productie concentrandu-se pe piese. „Nu a fost cu adevarat ceva minimalist”, afirma Edge. „Insa in comparatie cu POP, orice altceva ar insemna o intoarcere la simplitate”. Conceptul a fost cel care l-a atras pe Larry: „Utilizarea inimii pe post de decor ce te aduce in mijlocul multimii, si felul in care acea inima se umplea de oameni, a fost fantastic. Era de parca aveam un concert de club intr-o arena”.
„How To Dismantle An Atomic Bomb” (2004) a fost „un material care se axeaza pe chitari”, a explicat Adam. „"Vertigo, Love and Peace, City of Blinding Lights, All Because of You, sunt toate piese rock. Multe dintre ele amintesc de primii ani ai nostri, asa ca pare ca cu fiecare an am mai adunat putin, ne-am dezvoltat, am crescut si iata ce suntem acum”. Inregistrat cu producatori vechi si noi - Steve Lillywhite, Chris Thomas, Flood, Jacknife Lee, Brian Eno, Daniel Lanois, Nellee Hooper si Carl Glanville – cel de-al unsprezecelea album de studio U2 a fost lansat in noiembrie 2004 si a debutat pe primul loc in 25 de tari. Single-ul „Vertigo” a castigat trei premii Grammy , inclusiv pe cel pentru „Cel Mai Bun Cantec Rock”.
Atunci cand si-au petrecut o luna inregistrand la Abbey Road Studios din Londra in 2006, U2 au colaborat cu Green Day la cover-ul dupa piesa „The Saints Are Coming” acelor de la The Skids. Beneficiile rezultate din aceasta inregistrare au fost donate fundatiei Music Rising infiintata de The Edge, care incearca sa ajute la reconstruirea culturii muzicale in New Orleans, inlocuind instrumentele pierdute in urma uraganului Katrina.
Trupa a lansat trei colectii Best Of: 'The Best of 1980-1990', 'The Best of 1990-2000', si 'U218 Singles' in 2006 care au inclus si noua piesa „Windows In The Skies”.
Cinci ani dupa lansarea albumului „How To Dismantle An Atomic Bomb”, in martie 2009 trupa a scos pe piata „No Line On The Horizon”. Cel de-al doisprezecelea album de studio a fost scris si inregistrat in Fez (Maroc), Dublin (Irlanda), New York si Olympic Studios din Londra. Albumul ii readuce alaturi de trupa pe Brian Eno si Danny Lanois si pe productaorul Steve Lillywhite.
Primul single de pe noul album se intituleaza „Get On Your Boots”.
Cinci ani dupa lansarea albumului „How To Dismantle An Atomic Bomb”, in martie 2009 trupa a scos pe piata „No Line On The Horizon”. Cel de-al doisprezecelea album de studio a fost scris si inregistrat in Fez (Maroc), Dublin (Irlanda), New York si Olympic Studios din Londra. Albumul ii readuce alaturi de trupa pe Brian Eno si Danny Lanois si pe productaorul Steve Lillywhite.
Primul single de pe noul album se intituleaza „Get On Your Boots”.
Tag-uri: All That You Can't Leave Behind, U2, Larry Mullen , Dublin's Temple Mount, Bono, Adam Clayton, 11 O'Clock Tick-Tock, The Edge, Miss Sarajevo, The Wanderer,
